Arhitectură barocă

Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior în rococo, având o ultimă "zvâcnire" de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaștere târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat, Transilvania și Rusia.

Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar și al burgheziei seculare. Stilul Baroc foloseste numeroase coloane decorative si pilastri, frontoane forme convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndraznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului baroc.

In Romania (exemple):

Palatul baroc din Timișoara
Castelul Bánffy de la Bonțida
Muzeul Brukenthal
Palatul Baroc din Oradea
Palatul Brukenthal din Sibiu
Palatul Bánffy din Cluj
Palatul Administrativ din Suceava
Palatul de Justiție din Suceava